Pfffuai, ce m-am lovit la sentiment. Așa, singur, ca de obicei.
Ziua dragostei, a iubirii și a purității. cam așa am privit întotdeauna ziua de azi, precum am privit dragostea însăși, copil fiind.
De unde panonia mă-sii de viață să realizez eu cum că ei chiar i-ar fi plăcut să o iau de păr și să i-o bag vârtos, fără să o întreb dacă “da” sau “ba”?!
Eu nu am știut să iubesc altfel decât precum am citit în cărți. Cu suflet și cu puritate. Cu sânge și cu sacrificiu. Și, precum în Marile Speranțe, am fost doar folosit, de fiecare dată. Prima m-a folosit pe post de dildău uman, iarăși a doua pe post de sugar-daddy, însă dragostea există!
Există fix o pulă, contrazice-mă!